Despre efectul insolventei in proiectele cu finantare europena nerambursabila

Nu vreau sa-mi exprim opinia fata de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, ci doresc sa fac cateva observatii despre efectul intrarii in insolventa a unui comerciant care este sau a fost beneficiarul unui proiect cu finantare nerambursabila si se afla in perioada de implementare sau in cea de monitorizare.

Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Scopul procedurii insolventei este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia.

De aici se desprind doua concluzii: ca procedura are un caracter colectiv prin natura sa si ca scopul acestei proceduri consta in acoperirea pasivului. Acest scop va putea fi atins prin doua mijloace: redresarea economica a debitorului si stingerea datoriilor sale catre creditori sau lichidarea averii debitorului prin faliment, dizolvarea si radierea acestuia.

Scopul procedurii insolventei nu are aceeasi semnificatie pentru toti protagonistii. Astfel, pentru debitor, scopul este atins atunci cand a reusit redresarea si continuarea activitatii normale, iar pentru creditori recuperarea creantelor.

Comisia Europeana recomanda statelor membre sa acorde suport restructurarii afacerii de la un moment cat mai incipient, precum si facilitarea adoptarii unui plan de reorganizare fata de debitorii viabili, pastrand un echilibru just intre interesele creditorilor si cele ale debitorului.

Acum sa intram in subiect: Conform OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea neregulilor aparute în obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationale aferente acestora stabileste:

·      in general ca in momentul cand apare o neregula sa demareze activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare;

·      in SPECIAL in art. 36: “Prin derogare de la dispozitiile art. 36 si art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta a hotarârii judecatoresti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa a unui beneficiar, autoritatile cu competente in gestionarea fondurilor europene sunt obligate sa demareze activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare prevazuta de prezenta ordonanta de urgenta pentru sumele acordate in cadrul contractului/acordului/deciziei de finantare din fonduri europene si/sau din fonduri publice nationale aferente acestora.”

In legea insolventei la art. 36 si 86 se prevad masuri de protejare a debitorului insolvent: „De la data deschiderii procedurii, se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.” Dar avand in vedere ca OUG nr. 66/2011 este legea speciala in raport cu Legea 86/2014, apare aceasta derogare care inlatura protectia prevazuta de lege.

Autoritatile care gestioneaza fondurile europene si/sau fondurile publice nationale prevad  in formatul standard al contractului de finantare, ca Beneficiarul se obliga sa respecte pe toata durata de valabilitate a contractului criteriile de eligibilitate si de selectie inscrise in cererea de finantare pe o perioada de N ani de la data semnarii acestuia de catre ambele parti. De asemenea, intrarea in insolventa a beneficiarului de fonduri europene, precum si instrainarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finantat prin Program (achizitionate, construite, modernizate), reprezinta nereguli si incalcari ale clauzelor contractului de finantare si ale legislatiei speciale in domeniu, fiind stipulata sub sanctiunea de declarare ca neeligibila a cheltuielilor aferente si declansarea procedurii de constituire si recuperarea debitului potrivit legislatiei aplicabile creantelor bugetare.  

Aceasta inseamna ca, in momentul cand un comerciant a intrat in insolventa se demareaza actiunea de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare, care reprezinta activitatea prin care se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata rezultata din neregula constatata. In urma acestei actiuni se intocmeste un Proces verbal de constatare sau o nota de constatare care reprezinta titlu de creanta.

In conformitate cu art. 43 lit. a din OUG nr. 66/2011, constituie titlu executoriu, dupa caz:

“a) procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare, nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare si procesul-verbal de stabilire a creantelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanta bugetara este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”;

Deci, in momentul cand se constata ca un comerciant – beneficiar al unui contract de finantare nerambursabila a intrat in insolventa, autoritatile cu competente in gestionarea fondurilor europene/nationale sunt obligate sa demareze activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare si implicit emiterea Procesului verbal de constatare a neregulii, care este titlu executoriu de drept.

In acel moment datoriile comerciantului cresc foarte mult, autoritatile cu competente in gestionarea fondurilor europene/nationale se inscriu la masa credala cu acel titlu de creanta si sansele debitorului de a iesi din insolventa scad vertiginos. Aceste reglementari fac aproape imposibila iesirea din insolventa si implicit impingerea spre faliment/lichidare a debitorului.

Daca situatia comerciantului s-ar imbunatati considerabil si ar iesi din insolventa, in situatia in care nu ar exista creanta nascuta din contractul de finantare, inseamna ca scopul legii insolventei s-a atins si comerciantul a reusit sa se reorganizeze viabil. Insa, datorita acestor reglementari, aproape ca nu exista situatie de iesire din insolventa, si odata ce Procesul verbal de constatare a neregulii a devenit titlu executoriu, acesta nu mai poate fi anulat decat pe calea instantei de judecata.

Inteleg temeiul legal al acestor masuri, respectiv crearea cadrului legal al inscrierii la masa credala, respectiv suma alocatiei nerambursabile sa devina creanta certa, lichida si exigibila, ceea ce in actualul context juridic, nu se poate realiza decat in baza emiterii Procesului verbal de constatare a neregului si de stabilire a creantei bugetare care este titlu executoriu de drept.

Insa, consider ca trebuie o inovare/modificare legislativa prin care finantatorul sa fie acceptat la masa credala doar in baza Contractului de finantare si clauzelor stipulate in el, iar creanta sa fie admisa la masa credala provizoriu si sub conditie.

Marele avantaj ar fi ca, in situatia in care debitorul are sansa sa se reorganizeze si sa iasa din insolventa (daca nu ar exista debitul in valoarea sumei acordate de finantator), acesta ar putea sa-si continue activitatea, contractul de finantare ar deveni iar viabil intrucat neregula (intrarea in insolventa) care a generat emiterea Procesului verbal de constatare a disparut si beneficiarul poate sa-si continue activitatea si sa-si atinga obiectivele asumate prin contractul de finantare.

De exemplu, daca un comerciant beneficiar al unui contract de finantare in valoare de 200.000 euro intra in insolventa datorita unor datorii in suma de 25.000 euro, datorii generate de prestarea unor servicii pentru care nu si-a incasat inca contravaloarea facturile scadente, printr-o procedura de reorganizare s-ar salva de la faliment. Prin demararea Procesului verbal de constatare a neregulii/debitului, comerciantul devine debitor pentru o suma de 225.000 euro, ceea ce duce automat la faliment.