Despre conventiile civile!

In limbaj popular se vorbeste de Conventie civila sau Contract civil, terminologie devenita cunoscuta datorita fostei reglementari din vechiul Cod civil, de altfel terminologie corecta daca analizam natura juridica a raportului pe care il genereaza acestea. Insa in noua reglementare, terminologia folosita de legiuitor este Contract de antrepriza, care de altfel are aceeasi natura juridica si naste aceleasi raporturi juridice. Voi folosi in acest material termenul strict de Contract de antrepriza.

Scrierea acestui articol a plecat de la controversele pe care le genereaza dezbaterea publica in legatura cu legalitatea incheierii unui Contract de antrepriza si diferitele pozitionari fata de acest gen de act juridic.

Avand in vedere conceptia monista a Noului Cod Civil, acesta reglementeaza atat raporturile dintre persoane ca subiecte ale relatiilor sociale personale, cat si a relatiilor sociale cu continut patrimonial, indiferent de domeniul de drept in care se manifesta acestea. Drept urmare, normele de drept cuprinse in Noul Cod Civil, vor reprezenta dreptul comun pentru toate domeniile de reglementare avute in vedere pana acum de  vechiul cod (Dreptul familiei, Drept comercial, Drept international privat etc).

Art.3 din Noul Cod civil se refera la aplicarea generala, in sensul ca el se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. Totodata, art. 3 alin. (2) din Noul Cod civil introduce termenul nou de "profesionist", cu un sens ceva mai larg decat cel de comerciant care era prevazut in vechiul Cod Civil, definit ca fiind cel care exploateaza o intreprindere. Exploatarea unei intreprinderi este definita drept exercitarea sistematica de catre una sau mai multe persoane a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu scop lucrativ.

Exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ constituie, potrivit art. 3 alin. (3) din noul Cod civil, exploatarea unei intreprinderi. Potrivit alin. (2) al aceluiasi articol sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere. Pe cale de consecinta, daca prestarea serviciilor este realizata in mod sistematic, regulat, persoana fizica dobandeste calitatea de profesionist potrivit Codului civil si are obligatia sa se autorizeze.

Din coroborarea prevederilor de mai sus, se poate concluziona ca in locul unui Contract individual de munca este posibila incheierea unui Contract de antrepriza cu o persoana fizica neautorizata in conditiile art.1851 din NCC, dar cu indeplinirea unor conditii.

Art. 1851(1) Prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.

Contractul de antrepriza: contractul prin care o parte, numita antreprenor, se obliga sa execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta parte, numita client, in schimbul unui pret care se stabileste in raport cu rezultatul lucrarii. Natura lucrarii, volumul si calitatea ei sunt precizate prin clauzele contractuale, cu toate acestea, antreprenorul pastreaza o pozitie independenta fata de client in desfasurarea activitatii menite sa asigure indeplinirea obligatiei asumate, si are deplina libertate in organizarea si conducerea lucrarii si in alegerea metodelor celor mai potrivite de executare.

Contractul Individual de Munca - Contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu. Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca. Contractul individual de munca este reglementat prin Codul Muncii.

Intrebarea care se pune este cand putem sa incheiem Contract de antrepriza si cand Contract Individual de Munca. Raspunsul la aceasta intrebare se poate da in functie de genul de activitate prestata si caracterul repetitiv sau nerepetitiv al muncii. In continuare voi prezenta cateva caracteristici a celor doua variante de contracte pentru a intelege foarte bine diferenta dintre cele doua din punct de vedere al naturii si al efectelor juridice ale fiecaruia in parte.

Contractul de antrepriza	Contractul Individual de Munca
Nu exista un raport de subordonare a antreprenorului fata de beneficiar nici in ceea ce priveste continutul, nici in ceea ce priveste programul. Antreprenorul se obliga sa execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta parte, unde antreprenorul pastreaza o pozitie independenta fata de client in desfasurarea activitatii menite sa asigure indeplinirea obligatiei asumate. Executarea acelei lucrari poate avea o componenta creationala deosebita, beneficiarul neavand competenta si nici mijloacele materiale sau intelectuale necesare coordonarii sau supravegherii acelei lucrari;	Va exista subordonarea juridica a angajatului in raport cu angajatorul, ceea ce presupune dreptul angajatorului de a sanctiona disciplinar salariatul fara a-i afecta viata privata si drepturile fundamentatele si de a-i stabili programul si natura muncii, in conformitate cu legislatia in vigoare. Angajatorul trebuie sa asigure expertiza, mijloacele materiale si tehnice necesare efectuarii lucrarii.
Nu este un contract numit, el poate lua forma pe care o stabilesc partile in urma negocierii.	Este un contract numit, deoarece este reglementat amanuntit de normele dreptului muncii. Partile au obligatia sa incheie contractul individual de munca cu respectarea conditiilor de fond si forma prevazute in actele normative.
Obligatia este una de rezultat si nu de mijloace, adica antreprenorul se angajeaza sa obtina un rezultat/produs final conform caracteristicilor stabilite prin contract. Riscul pierii inainte de predarea lucrarii este exclusiv in sarcina antreprenoprului.	Obligatia asumata este una de mijloace si nu de rezultat, cel angajat obligandu-se la a presta munca conform fisei postului si nu de a da un produs final. Riscul pierii lucrarii inainte de finalizare este exclusiv in sarcina angajatorului daca anagajatul respecta toate indicatiile si sarcinile angajatorului.
Activitatea are caracter ocazional, uneori urgent si sa nu fie prevazuta a se realiza prin posturile cuprinse in statul de functii al beneficiarului persoana juridica. Nu se poate stabili cu exactitate timpul de munca, mijloacele de realizare si alte elemente asemanatoare.	Angajatul are obligatia sa respecte programul, sa execute sarcinile impuse de angajator prevazute in CIM si sa dea socoteala in fata angajatorului.
Beneficiarul nu poate sa asigure siguranta si securitatea in munca in  efectuarea acestei lucrari datorita lipsei bazei materiale sau a expertizei necesare si deci nu-si poate asuma raspunderea pentru eventualele riscuri sau accidente nascute din realizarea lucrarii.	Angajatorul este obligat sa asigure toate conditiile desfasurarii muncii, astfel incat sa nu existe pericolul producerii de accidente si de asemenea sa asigure instruirea angajatilor in ceea ce inseamna protectia si securitatea muncii.
Este Intuitu personae - elementul determinant l-au constituit aptitudinile, calitatile sau pregatirea profesionala a persoanei respective. De exemplu, contractul de editare, contractul pentru executarea unei picturi, al unei sculpturi etc;	Angajatul poate fi orice persoana care are competenta pentru a desfasura acea activitate in baza unei fise de post si sub indrumarea unui coordonator.

Contractul de antrepriza este destul de controversat si uneori nerecunoscut de anumite institutii ale statului, fie ca vorbim de organisme finantatoare sau de admnistrare fiscala. Acest lucru se datoreaza in general:

• faptului ca este foarte slab reglementat, doar in Codul civil ca si abordare principiala si indirect in Codul Fiscal;
• este dificil de incadrat din punct de fiscal, de aici nascandu-se cele mai multe confuzii. Aceste confuzii pleaca de la reglementarea in cadrul Codului Fiscal al activitatii independente si celei depenedente.

Inspectoratul Teritorial de Munca abordeaza acest aspect din prisma dorintei de a asigura o protectie angajatilor in general si se raporteaza in special la caracterul repetitivitatii activitatii, abordare destul de relativa daca ne gandim la activitatiile intelectuale sau la cele la care nu pot fi cuntificate timpul si competenta necesara elaborarii lucrarii.

Dupa ce am trecut de aceasta etapa a stabilirii modalitatii colaborarii si am conchis sa incheiem un Contract de antrepriza, apare urmatoarea intrebare:

Este activitate dependenta sau independenta din punct de vedere al Codului fiscal? Aceasta incadrare este importanta pentru ca, in functie de aceasta se stabileste sarcina fiscala a celor doua parti (ce taxe si impozite trebuie platite si in sarcina cui sunt).

Conform art. 7 alin. din Codul fiscal:

• activitate dependenta este - orice activitate desfasurata de o persoana fizica intr-o relatie de angajare;
• activitate independenta este - orice activitate desfasurata cu regularitate de catre o persoana fizica, alta decât o activitate dependenta;

Conform art. 7 alin. 2.1. Orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii: 

• beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;

• in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
• platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
• platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

In cazul reconsiderarii unei activitati ca activitate dependenta, impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre platitorul si beneficiarul de venit. In acest caz se aplica regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate in afara functiei de baza.

Din punctul de vedere al ANAF, daca beneficiarul a catalogat activitatea ca fiind activitate dependenta (se platesc taxe si impozite asimilate salariilor), organele de control nu va vor deranja prea tare intrucat este varianta in care se platesc contributii asemanatoare Contractelor individuale de munca. Problema apare atunci cand beneficiarul incadreza activitatea ca fiind independenta (se platesc contributii in cuantumuri mai mici 5,5% +1 6%) si organele de control cauta sa vada daca nu s-a facut aceasta incadrare pentru a eluda legea si a avea o sarcina fiscala mai mica.

Inca un argument in plus ca se pot incheia contracte de antrepriza este si reglementarea din Codul civil privind modalitatea de calculare a impozitului pe venituri pentru activitati independente. Fiind reglementata modalitatea de impozitare a activitatilor independente (care nu se pot desfaura decat de catre persoane fizice neautorizate pe baza de contract civil), implicit ne arata ca este legala aceasta forma de prestare de servicii.

In pct. 18 si 19 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 46 din Codul fiscal  arata:

18. Se supun impozitului pe veniturile din activitati independente persoanele fizice care realizeaza aceste venituri in mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere incheiat in vederea desfasurarii de activitati in scopul obtinerii de venit, asociere care se realizeaza potrivit dispozitiilor legale si care nu da nastere unei persoane juridice.

19. Exercitarea unei activitati independente presupune desfasurarea acesteia in mod obisnuit, pe cont propriu si urmarind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenta unei activitati independente sunt: libera alegere a desfasurarii activitatii, a programului de lucru si a locului de desfasurare a activitatii; riscul pe care si-l asuma intreprinzatorul; activitatea se desfasoara pentru mai multi clienti; activitatea se poate desfasura nu numai direct, ci si cu personalul angajat de intreprinzator in conditiile legii.

Daca in Noul Cod Civil se stabilesc modalitatile de incheiere de contracte civile/contracte de antrepriza,  si in Codul fiscal se stabileste incadrarea activitatii in vederea stabilirii modalitatii de impozitare, inseamna fara putere de tagada ca INCHEIREA de Contracte/Conventii civile (Contracte de antrepriza) este o operatiune absolut legala.