Cand este vorba de
activitate dependenta sau de activitate independenta din punct de vedere al
Codului fiscal?
Aceasta intrebare este importanta pentru ca, in functie de aceasta se
stabileste sarcina fiscala a celor doua parti din cadrul raportului juridic (ce
taxe si impozite trebuie platite si in sarcina cui sunt).
Codul fiscal prevede:
·
activitate dependenta este - orice activitate desfasurata
de o persoana fizica intr-o relatie de angajare;
·
activitate independenta este - orice activitate desfasurata cu regularitate de
catre o persoana fizica, alta decât o activitate dependenta;
·
Orice
activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca sunt
indeplinite unele conditii.
In cazul reconsiderarii unei activitati independente ca activitate
dependenta, impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite
potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre
platitorul si beneficiarul de venit. In acest caz se aplica regulile de
determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate in afara
functiei de baza.
Din punctul de vedere al ANAF, daca platitorul a catalogat activitatea
ca fiind activitate dependenta (se platesc taxe si impozite asimilate
salariilor), organele de control nu se vor deranja prea tare, intrucat este
varianta in care se platesc contributii asemanatoare Contractelor individuale
de munca (similare activitatilor dependente). Problema apare atunci cand
beneficiarul incadreza activitatea ca fiind independenta (se platesc
contributii in cuantumuri mai mici 5,5% +1 6%) si organele de control cauta sa
vada daca nu s-a facut aceasta incadrare pentru a eluda legea si a avea o
sarcina fiscala mai mica.
Conform ART. 7 alin (1) pct. 2 din Codul Fiscal, activitate dependentă este definita astfel: orice activitate desfăşurată de o persoană
fizică într-o relaţie de angajare. La punctul 2.1. se prevede ca Orice
activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul dintre
următoarele criterii:
a)
beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul
de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, şi
respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi
revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii,
programul de lucru;
b) în
prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială
a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare,
echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele
asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu
şi cu capitalul propriu;
c)
plătitorul de venit suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile
de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de
delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de
această natură;
d)
plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia
pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
2.2. În cazul reconsiderării unei activităţi ca
activitate dependentă, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale
obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate și virate, fiind
datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit. În acest
caz se aplică regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din
salarii realizate în afara funcţiei de bază
Iar in Normele metodologice la ART. 7 se prevede: O activitate poate fi reconsiderată, ca
activitate dependentă, în cazul în care raportul juridic în baza căruia se
desfăşoară activitatea nu reflectă conţinutul economic al acestuia.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 6/2015 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal la Articolul 1 sunt prevazute cateva
modificări şi completări, dintre care cele care ne intereseaza sunt cele care
prevad reinterpretarea activitatii independente de catre organele fiscale:
o activitate
independentă este orice activitate desfăşurată de către o
persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin
4 dintre următoarele criterii:
§
persoana
fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a
activităţii, precum şi a programului de lucru;
§
persoana
fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi
clienţi;
§
riscurile
inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară
activitatea;
§
activitatea
se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
§
activitatea
se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale
şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
§
persoana
fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare
şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale
care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
§
persoana
fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal
angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.
Articolul
11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: (1) La stabilirea sumei unui
impozit, a unei taxe sau unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile
fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic,
ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei
tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al
tranzacţiei/activităţii.
Organul
fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a
neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a
reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în
legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării,
precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.
Exercitarea unei activitati independente presupune
desfasurarea acesteia in mod obisnuit, pe cont propriu si urmarind un scop
lucrativ. In aceste conditii, raporturile dintre persoana fizica si
beneficiarul prestarilor de servicii nu sunt unele de dependenta asemanator
raporturilor salariat – angajator ci trebuie sa indeplineasca criteriile de
independeta.
Activitatea
dependenta, spre deosebire de elementele mentionate mai sus, este definita de
catre art. 7 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal ca fiind orice activitate
desfasurata de o persoana fizica intr-o relatie de angajare. Astfel, angajarea
presupune incheierea unui contract individual de munca cu persoana respectiva,
in timp ce incheierea unor contracte civile (de prestari de servicii) cu
persoanele respective sunt generatoare de venituri din activitati independente.
Iata care sunt caracteristicile celor doua tipuri de activitati
depnedente/independente – Contract Individual de munca/Contract de prestari
servicii:
Contract
de prestari servicii
|
Contractul Individual de Munca
|
Nu
exista un raport de subordonare a antreprenorului fata de beneficiar nici in
ceea ce priveste continutul, nici in ceea ce priveste programul. Antreprenorul se obliga sa
execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta parte, unde antreprenorul
pastreaza o pozitie independenta fata de client in desfasurarea activitatii
menite sa asigure indeplinirea obligatiei asumate. Executarea acelei lucrari
poate avea o componenta creationala deosebita, beneficiarul neavand
competenta si nici mijloacele materiale sau intelectuale necesare coordonarii
sau supravegherii acelei lucrari;
|
Va exista subordonarea juridica a angajatului in raport cu
angajatorul, ceea ce presupune dreptul angajatorului de a sanctiona
disciplinar salariatul fara a-i afecta viata privata si drepturile
fundamentatele si de a-i stabili programul si natura muncii, in conformitate
cu legislatia in vigoare.
Angajatorul trebuie sa asigure expertiza, mijloacele materiale
si tehnice necesare efectuarii lucrarii.
|
Nu este
un contract numit, el poate lua forma pe care o stabilesc partile in urma
negocierii.
|
|
Obligatia
este una de rezultat si
nu de mijloace, adica antreprenorul se angajeaza sa obtina un rezultat/produs
final conform caracteristicilor stabilite prin contract. Riscul pierii inainte de
predarea lucrarii este exclusiv in sarcina antreprenoprului.
|
Obligatia asumata
este una de mijloace si nu de rezultat,
cel angajat obligandu-se
la a presta munca conform fisei postului si nu de a da un produs final.
Riscul pierii lucrarii inainte de finalizare este exclusiv in sarcina
angajatorului daca anagajatul respecta toate indicatiile si sarcinile
angajatorului.
|
Activitatea are caracter ocazional, uneori urgent si sa nu fie prevazuta
a se realiza prin posturile cuprinse in statul de functii al beneficiarului
persoana juridica. Nu se poate stabili cu exactitate timpul de munca,
mijloacele de realizare si alte elemente asemanatoare.
|
Angajatul are obligatia sa respecte programul, sa execute
sarcinile impuse de angajator prevazute in CIM si sa dea socoteala in fata
angajatorului.
|
Beneficiarul
nu poate sa asigure siguranta si securitatea in munca in efectuarea acestei lucrari datorita lipsei bazei materiale sau a
expertizei necesare si deci nu-si poate asuma raspunderea pentru eventualele
riscuri sau accidente nascute din realizarea lucrarii.
|
Angajatorul este obligat sa asigure toate conditiile
desfasurarii muncii, astfel incat sa nu existe pericolul producerii de
accidente si de asemenea sa asigure instruirea angajatilor in ceea ce
inseamna protectia si securitatea muncii.
|
Este Intuitu personae - elementul
determinant l-au constituit aptitudinile, calitatile sau pregatirea
profesionala a persoanei respective. De exemplu, contractul de editare,
contractul pentru executarea unei picturi, al unei sculpturi etc;
|
Angajatul poate fi orice persoana care are competenta pentru a
desfasura acea activitate in baza unei fise de post si sub indrumarea unui
coordonator.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu